joi, 30 noiembrie 2017

Sf. Andrei cu amintiri



Am tricotat repejor o caciulita din acelasi fir pufos si moale din care i-am facut caciula sotului. Se lucreaza atat de bine si se simte minunat la atingere. Cred ca daca e spalat cu grija se va pastra pufos.

Azi e ziua de nume a fiului nostru. Cand a fost momentul sa alegem un nume stiam cum se va numi daca va fi fata, dar nu aveam nimic in minte sa ne placa si mie, dar si sotului. Eu voiam Tudor, Serban, Mihnea... Iar sotul le refuza categoric. El imi povestise ca pe el de fapt trebuia sa il cheme Andrei si m-am gandit ca nu e un nume urat, ba dimpotriva si ar fi toata lumea incantata de alegere. Nici nu am realizat ca de fapt era un nume in voga, asa ca acum mai stim inca doi Andrei de varsta apropiata cu al nostru chiar aici in sat. :)

Andreiut, copil dragut a profitat de minivacanta si a tulit-o la Tulcea. Matusa ii face toate poftele, scapa de teme si de boscorodeala noastra. Se relaxeaza omuletul nostru. Deja a planificat vacantele si pe anul viitor. Mi-a zis ca la matusa pleaca din nou in vacanta de iarna, dar dupa Craciun deoarece Craciunul se petrece in familie. Awww! Ce dragut! Trebuia sa il inregistrez pentru anii in care va trece pe la noi in fuga sau chiar deloc. Va veni timpul cand va vrea sa fie cu prietenii, iubita... si apoi familia lui. Asa e... mersul vietii. Copiii nu ii facem pentru noi, doar credem asta. Ii crestem pentru ei, pentru societate, pentru jumatatea lor... pentru copiii lor.

Vacantele de iarna de la matusa sunt cele mai frumoase. Ea sta intr-o vale pe o strada aproape deloc circulata de masini. Capatul strazii da intr-o ulicioara asa ca daca este zapada este minunat pentru sanius fara griji. Andrei este asa de fericit cand ninge si e acolo! E ca la munte, mai ales ca in departare e cariera de piatra si se vad in zare Muntii Dobrogei. Toti copiii din cartier acolo se aduna si e o harmalaie!

Noi stateam afara pana ne inghetau mainile. Pe soba ne astepta o cratita cu apa calduta sa ne bagam degetelele inghetate. iar deasupra sobei la uscat erau mereu trei-patru randuri de haine caci matusa nu ne oprea niciodata in casa daca ne udam si nu ne temeam sa ne ducem sa ne schimbam. Ne incalzeam, ne schimbam si o luam de la capat. Ajungeam cateodata sa ii purtam manusile, caciulile ca nu mai apucau sa se usuce ale noastre. In cuptor tinea felii de paine si rodeam ca soarecii seara din posmagi. In Ajun de dimineata devreme o inebuneam de cap sa ne dea bradul jos din pod ca sa il impodobim. Seara plecam la colindat si venea Mosul intre timp. Cum se mai prefacea si ea, si unchiul ca nu l-au vazut, ca erau in bucatarie,ba ca se uitau la televizor. Bunica si ea intra in joc si tare ne era greu sa credem caci fix in camera bunicii era bradul. Doamne! Tare frumos mai era! Atunci nu realizam cat de special este, dar acum aducandu-mi aminte imi dau seama cat de norocoasa sunt. Sa fii iubit asa... neconditionat, duios...e de nepretuit. Ne spunea povesti amuzante si vorbea cu noi de parca am fi fost oameni mari. Asa face si cu Andrei si poate de aceea o indrageste atat.

Ca sa va dati seama cum este matusa mea va spun ca ea cumpara bomboane ca sa aiba in casa fiindca vin copilasii din cartier la ea si ii cer. Nu va imaginati ca nu ar avea mititeii sau ca-s cersetori, ci asa... asa i-a obisnuit ea. Cum o vad o intreaba daca are bomboane, iar ea trebuie sa aiba grija sa le dea la toti egal si de acelasi fel ca daca-s de fructe diferite sa vezi cearta intre ei. Iar cand te mustra matusa pai iti vine sa intri in pamant de rusine si simti cum iti crapa obrazul. Nu ridica tonul, nu iti reproseaza, dar are asa un fel de a spune... Ai prefera o bataie zdravana.

Mereu in perioada aceasta sunt nostalgica si imi aduc aminte de copilarie. Privind in urma imi dau seama ca nu a fost una plina de jucarii, hainute si chiar lipsita de griji, dar am avut ceva ce nu poate fi inlocuit de nimic pe lumea asta:dragoste. Deci ma pot numi un copil norocos? Sigur ca pot.

Astazi si nana mea a pus pe facebook o poza cu placinte, care au declansat un val de duiosie... Si cu ea am asa amintiri frumoase! Va voi povesti eu si despre ea candva...

Despre traditiile de Sf. Andrei v-am povestit intr-o postare mai demult.

Va las... Uite cum trec eu dintr-una intr-alta! Doar ma stiti deja... Pornesc si nu ma mai opresc. Incep cu una si la final va duc in cine stie ce colt al mintii mele.

La multi ani, Andrei si Andreea!




4 comentarii:

  1. La multi ani Andrei! Ce fir e? Imi place f tare:). Foarte frumos ai povestit, tare mi o placut astazi la tine:). Ulita copilariei tale e minunata. Prietena mea cea mai buna are tot un Andrei, un pic mai mare, de 25ani si ei erau siguri ca i fata, n aveau pregatit niciun nume de baiat si...tot Andrei e. Imi.place tare numele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim!
      L-am luat de la Caciulite si fundite Galati de pe facebook.
      Ma bucur ca ti-a placut!:)
      Culmea e ca de cand am ramas insarcinata ma refeream la bebe ca fiind "el", baietel, dar dorindu-mi fata nu aveam in minte decat nume de fetite. Ma bucur ca Dumnezeu nu a ascultat si am un baiat. Stia el ca nu-s potrivita sa fiu mamica de fetita. :)

      Ștergere
  2. La multi ani, Andrei! Sa fii sanatos, iubit si fericit, sa ai mult noroc si o viata frumoasa si imbelsugata.
    Ce amintiri frumoase ai tu! Si eu am cateva asa... Era frumos tare.
    Te imbratisez.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim!
      Da. Am avut noroc sa am oameni minunati in preajma mea. :)

      Ștergere