vineri, 9 februarie 2018

Toate trec...

O imagine... Cand andrelele se incapataneaza sa nu faca nimic, cand talentul aproape inexistent la pictura nu vrea sa se arate nici macar un gram si totusi am nevoie de culoare si ocupatie, colorez...mai nou. Este relaxant...

Afara ... vremea e ca mine...nehotarata in simtiri. Dimineata ploua si acum e soare. Ieri a plouat toata ziua si am avut senzatia ca este dimineata pana a venit timpul cinei...
În casa ... va fi cald curand caci am aprins focul in centrala.  
In bucătărie ... este dezordine fiindca aseara nu am mai avut chef sa bag farfuriile de la cina in masina. De fapt nu aveam chef sa le asez pe cele curate la locul lor. Termin aici si ma ocup de asta.
Andrei a descoperit ca ouale prajite sunt bune si ca ii place orezul, dar nu oricum... Vrea sa ii fierb orez in apa multa, sa il strecor, sa il clatesc si el sa ii puna ulei, sare, piper, un strop de otet si sa il manance asa. Mai nou pune usturoi la orice, inclusiv la combinatia asta cu orez. 
Mă gândesc ... la atatea lucruri nerezolvate, la atatea lucruri pe care le puteam face altfel si ma apuca un soi de teama ca nu mai am timp, daca nu mai am timp? 
Mesteresc ... am desfacut iar sosetele curcubeu si acum fac un sal. Sigur nu imi va ajunge firul, dar am in minte o combinatie care sper sa iasa asa cum o vizualizez eu.
Citesc ... aceeasi carte politista.
Ieri... am descoperit ca Andrei a zgariat monitorul. Nu e foarte grav, ci doar enervant. Nici el nu stie cum a reusit. 

Astazi ... voi tricota.
Maine... sper sa fie mai frumos decat azi. 
Ascult ... cum isi trage Andrei nasul caci iar e racit un pic. A tot iesit doar in tricou pana in camara sa ia compot, pana in garaj la tata sa ii zica ceva... sa vada de ce latra Tasha si tot asa, incapatanat si surd la atentionarile mele ca va raci. 
Imi place ...  cand trece o zi fara sa ma macin si la finalul ei sa simt totusi ca am facut ceva, ca nu a trecut degeaba.
Imi doresc... sa nu mai simt apasarea asta continua. Ma gandesc ca vremea e de vina, ca nu am activitate... Dar... toate trec. :)




Taniusa gazduieste jurnalele. 


8 comentarii:

  1. Daaa, sigur vremea e de vina si faptul ca stand acasa vrei nu vrei te uiti pe geam, nu prea ai unde sa iesi...Intr o zi cand ma intorceam acasa de la job mi am dat seama ca e februarie, cum am materializat gandul, totul s a facut si mai gri decat este...E o luna depresiva pentru toata lumea si lipsa soarelui pe toti ne afecteaza:).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ufff! de ar trece mai repede! Primavara-vara am musafiri mai mereu, am destula treaba si destul de diversa zilnic, dar iarna ma termina de-a dreptul.

      Ștergere
    2. Mie mi se pare cea mai tare luna: 1.pt ca implinesc anii; 2.pt ca e ultima luna de iarna; 3.pt ca e luna cea mai scurta; 4.pt ca sunt inimioare in toate vitrinele; 5.pt ca am pornit deja la vanatoarea de martisoare.

      Ștergere
    3. Ce fain! As lua un pic din optimismul tau. Pentru mine februarie e mereu o luna taaaare depresiva.

      Ștergere
  2. si eu am carte de colorat si imi place. E la moda :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am descarcat de pe net cateva si imi place. :) Mai coloram cu Andrei cand era micut.

      Ștergere
  3. Si eu am cartea asta. Am primit-o anul trecut. Si pe mine ma relaxeaxa si imi face intotdeauna placere sa imi fac o ora-doua, sa zabovesc asupra ei. Din pacate in ultima vreme tot mai putin am desenat in ea, anul acesta deloc chiar.
    Te pup! Zile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E intr-adevar foarte relaxant si la indemana oricui, cu talent artistic sau nu. Cand face Andrei teme e grozav sa colorez.
      Si eu te pup!

      Ștergere