marți, 27 februarie 2018

In vis...

Deschid ochii, incruntata inca dupa rafuiala avuta in vis. Intorc capul spre stanga si il vad cum doarme linistit si pentru a nu stiu cata oara imi zic ca e tare frumusel, cu un pic de botic si genele-i lungi aplecate pe obraji, cu adancitura dintre sprancene tot mai vizibila si mi-e drag de mi se strange sufletul si inima cu totul...dar tot incruntata ma uit la el. Simte ca il privesc si deschide ochii nedumeriti de incruntatura mea. "sunt suparata pe tine! Nu mi-ai luat apararea! Ai stat acolo si ai tacut, nimic nu ai facut!" Nedumerirea ii creste si mai tare. E ceva de genul: "Ha?! Ce ai, femeie?!". Si bodoganesc in continuare. "Sunt suparata din vis si iaca! nici in realitate nu imi trece!" Rade si ma priveste ca pe un copil dragut si tontovan, pe care il indragesti oricate prostii ar face. Ma ia in brate, ma mangaie si cum stau eu cu nasul turtit de pieptul lui lat, simt cum se zgaltaie de ras. "Si stii ce? Nu mai rade! Ca ma enervez si mai tare!" Iar el...el rade si mai cu pofta si ma strange si mai tare in brate. Iar eu... cu cat ma tine mai strans, cu atat ma inmoi si uit ca nu mi-a luat apararea in vis si ca mi-am mai si smuls sprancenele din greseala...tot in vis...

2 comentarii:

  1. ,,Chiar de-i mic, neinsemnat,

    Si de snur sta agatat,

    El vesteste-n toata tara

    Ca soseste primavara

    Martie e, asadar

    Prima luna-n calendar

    Care-anunta toata tara

    C-a sosit iar primavara!

    Si din prima zi, se stie,

    E-un motiv de bucurie:

    Martisoarele apar

    - Mici minuni aduse-n dar.

    Prinse-n snurul impletit

    Sunt gata de oferit.

    Bucurie si noroc

    Aduc tuturor, pe loc,,


    O primavara minunata!

    RăspundețiȘtergere