marți, 17 aprilie 2018

Sfarsit de saptamana

Pisica salbatica seamana cu motanul mamei, dar are coada mai groasa si o privire mai...ciudatica :))


la vanatoare de broscute


A vazut mama poza asta si m-a trimis la bicicleta ca-s grasuna.






Niciun pat nu-i mai bun ca sculele stapanului




Cat a asteptat Andrei seara ca sa aprindem focul! Recunosc ca si eu la fel de nerabdatoare eram.







Cu cat trec mai mult anii, cu atat constat si cred tot mai mult ca functionez pe baterii solare. :)) Ma tarasc prin iarna si fac treburile strict obligatorii, dar nu am puseuri de harnicie. Ei! Dar cum vine caldura si e soarele mai puternic, incep sa am miscorici in maini si talpi. Eu nu fac curatenie generala decat daca e cald. Adica nu ma apuc veci pururi amin sa scot covoarele inainte de Paste si sa ma nenorocesc spalandu-le cu apa rece. Nu-i mai bine sa astept eu vara pentru astfel de balaceli? Dupa atata asteptare cu sufletul la gura a primaverii iata ca au venit cateva zile la rand cu soare, caldura, geamuri deschise si harnicie la pachet. Zumzaiau albinele si io cu ele, asa ca imi trazni mie ideea sa ma apuc de curatenie dintr-aceea cu mutat de mobile. Zis si facut, asa ca am dat gata dormitoarele noastre si le-am si facut hainute noi la geamuri(constatand pentru a mia oara ca tare-i buna o masina de cusut in casa omului).

Cum ma chinuiam eu sa ma bag cat mai adanc sub patul din dormitorul nostru, dupa ce trasesem cu ultimele puteri de dulapul cu haine (nu am mai facut sport si m-am mai si ingrasat, deci chiar ultimele puteri) ma anunta sosul ca plecam in weekend la casuta din balta si el merge sa faca piata. Auileu! Dau zor sa termin pana la pranz, sa intind rufele din tura a treia de la masina de spalat, caci s-au adunat in atatea zile de sarbatoare si sa las casa curatica, frumusica pentru cand ne intoarcem. Vajaiam prin casa ca un Superman destoinic. Cand s-a intors omul meu eram deja cu piciorul pe butonul pentru strans cablul din aspirator si cu un ranjet falos anuntam ca sunt gata. Sosul rade si ma intreaba daca eu tin pe nou sau pe vechi. Aici, in zona Dobrogei, lumea tine pe nou, vechi si uneori pe amandoua. Iaca scart! Ce intrebare o fi asta pusa asa tam-nesam? Continua el fara sa astepte raspunsul: cred ca tii pe vechi ca daca tii pe nou afla ca azi e sarbatoare. Vaaaiiii! Ma duc si ma uit la calendar cu ochii ca ai melcului. Pfuai! Nu stiam eu de unde atata elan, atata spor si voiosie... Asta e acum. Ce puteam sa mai fac? Am comis-o...
Am facut bagajele si am plecat...

Acolo ne astepta gradina sa o pregatim pentru pus diverse. Jumatate de zi am smuls buruieni. Am dat de un serpisor miiiic, micut si bineinteles ca Andrei mi-a venit in ajutor si mi l-a luat din cale. Uite, mama ce dragut eee! Are si pete, si limbuta neagra... Daaa...tiii! ce frumusete. L-a salvat si pe Adi o data cand a dat de unul mai mare. E amuzant cum il striga taica-su sa vina sa ii ia sarpele. Cand ma apropiam eu de finalul gradinii simteam cum ma impunge soldul. Nu l-am bagat in seama si cu mersul piticului mi-am terminat bucatica de curatat. Ce sa vezi? Cand m-am ridicat ma durea cam tare si in orice pozitie m-as fi pus tot ma intepa. Ii zic prietenei mele si ea rade ca cica m-a batut Bojica fiindca am facut treaba de sarbatoare. De ce sa nu recunosc ca m-am gandit si eu la asta, dar daca nu am stiut?

Ei! Dar uite asa cu un picior vai mama lui tot am fost la plimbare sambata, mai ales ca Andrei a invatat sa conduca motorul barcii si trebuia sa il vad si eu. Adi a zis ca se descurca grozav si chiar asa e. E drept ca inca mergem incetisor ca melcul, dar eu nu-s in stare nici de atat ca tare fricoasa sunt la treburi dintr-acestea motorizate. Ii promisesem ca ne urcam in turnul de birdwatching din apropiere si acum nici macar soldul meu nu mai reprezenta vreo scuza. Noroc ca scarile de acolo sunt foarte faine si usor de urcat, cu multe popasuri. Andrei nu a vrut singur nici in ruptul capului, iar pe tatal lui chiar nu il incanta ideea sa se catere.

A fost tare frumos! De fiecare data ma simt de parca ar fi prima oara cand merg acolo, nu ma mai satur. Ma port de parca as locui in vreun oras mare, aglomerat si scap in natura cateva zile, dar chiar si nefiind asa tot e o diferenta intre acel loc si sat. E liniste, verde, fara oameni...

Si acum... gata! Am verificat calendarul; azi sigur nu e sarbatoare, asa ca sufrageria ma cheama sa ii fac ce le-am facut dormitoarelor.
Va pup!


11 comentarii:

  1. Foarte frumos la voi! Zilnic te urmaresc si desi nu comentez ma bucur de fiecare articol, dar mai ales de poze. Datorita tie imi doresc inca de anul trecut sa ajungem in delta, insa nu am reusit inca. Anul acesta, de cum a venit soarele, si pozele tale superbe au aparut pe blog dorinta mi-a revenit. Deci m-am si apucat de cautat cazare, de facut traseu, de stabilit date si detalii. orice sugestie din partea ta mi-ar fi de ajutor. Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Delta Dunarii e foarte frumoasa. In alegerea traseului iti pot spune ca oricare ar fi el iti va placea. In ceea ce priveste cazarea depinde foarte mult de asteptarile tale, de buget si nici nu as putea sa iti recomand un loc anume, eu stand la mine acasa. :D Dar daca ai vreo intrebare... punctuala (ca sa zic asa) voi incerca sa iti raspund cat de bine pot si cu drag.

      Ștergere
    2. Multumesc frumos Catrinel! Tot studiez si studiez! Cred ca ne vom orienta spre Sfantul Gheorghe, ca si cazare, iar de acolo vom face excursiile cu barca. As putea sa-ti scriu in privat intrebarile mele?

      Ștergere
    3. Cu placere!
      black_moruna@yahoo.com e mailul meu si imi poti scie. :)

      Ștergere
  2. :))ce comica esti si ce harnica! Ce e ala turn de birdwatching? Eu chiar imi dadeam seama duminica ca n aud niciun om, doar pasari si cate un caine in departari, in rest liniste:)si e atat de...bineeee!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comica oi fi, dar de harnica ... nu stiu ce sa zic.:)) Trebuiau facute, atata tot.

      Ștergere
    2. Am uitat sa raspund la intrebare :) Turnul acela din imagine este pentru a urmari si fotografia pasarile pe ferestrele acelea mici, fara a le deranja.

      Ștergere
  3. imi plave tot,to,tot,,a pacalesti de traiesc cu intensitate tot ce arati si descrii de parca as locui in varf de munte,ei da cand vine ramdul sarpelui care-i nu stiu cat de nemaipomenit ,intepenesc!Doamne,de unde o mosteni copchilu'asta placutul sarpelui ,nu contenesc a ma-nterba!!!Tiii,ce bine ca-s mamaie,ma refer la stim noi ce,nu voi fi sper ,nevoita sa merg in vizita la nepot si sa ma intampine de bun venit vreun serpisor de vreo 2 metri,in rest e ok repet,tooot!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frica de serpi tine mai mult de educatie, decat de orice altceva, iar eu m-am ferit sa ma manifest in fata lui la acest capitol. Norocul tau ca la Sf. Gheorghe nu are voie sa puna mana pe serpi din cauza viperelor. :))

      Ștergere