luni, 16 aprilie 2018

Una... alta...

...cu umor ca viata-i grea...
Am stat, m-am perpelit, m-am sucit si invartit; sa criu, sa nu scriu...ba sa scriu...ba sa nu mai scriu.
Mi-a soptit mie o pasarica, discreta... initial (ca nu voia sa-mi spuna, dar saraca nu poate tine doar pentru sine secretul fiindca ,ce mai! ii sunt draga) ca s-a infiintat un club secret de analiza pe text, si nu gramatical vorbind, a bloguletului, blogulet care mai-mai sa cada victima colaterala in toata tarasenia fiindca incepusem iar sa ma gandesc sa inchid usile in nasurile indiscrete care nu au treaba mai serioasa de facut decat sa adulmece printre fraze nevinovate si sa caute betesug acolo unde nu-i.
Dar eu... fetita ascultatoare, cu sot intelept, ma sfatuiesc cu el si il ascult. Pai nu mi-am luat eu barbat cu 10 ani mai mare ca sa ma povatuiasca bine atunci cand eu am semne de intrebare? Uite asa si acum... mi-a zis sotul meu drag, cand a vazut fata mea de copil amarat: Mai femeie, dar tu esti bleaga! (nu-i un cuvant chiar frumos de zis sotiei, dar zau! ca acum eram.) Pai eu... eu daca eram in locul tau acum scriam mai mult, acum puneam poze mai multe. 
Am stat eu si am cumpanit. Pai ce? Atatia ani de scris, atatia prieteni pe care mi i-am facut aici merita atata sacrificiu? Si pentru ce? Nu mai bine inchid ele clubul?
Si uite asa iata-ma-s in fata voastra cu primavara in bat. 

Copilul are o noua culoare preferata: grena. Inainte voia rosu peste tot si cat mai mult. Acum si-a luat tenesi grena, tricou grena si culmea! eu i-am luat pijamale grena cand inca nu stiam de schimbare, caci el era cu mama la cumparaturi cand a avut marea revelatie legata de culori. A venit mandru nevoie mare de la Tulcea de parca tocmai isi luase iaht. Ar fi montat el si castile alea smechere luate de mamaie fix in varful capului daca ar fi putut, dar era proaspat frezat si nu se indura.

Zilele trecute am zumzait cu totii in soare caci tare am mai asteptat primavara. Am facut teme, am mancat, am tricotat afara si am mai si fugit un pic de acasa pana in balta. Nu ne mai saturam de ceapa verde, de salata, spanac si ridichi, de flori, albine, verde si de soare. 







Nu am uitat ca v-am promis ca va arat cormorani si intr-un fel ma tin de promisiune. Va las aici vreo doi-trei, iar pe restul ii puteti admira pe Partizani, Delta Dunării, ca saracul blog statea suparatel si abandonat. Am zis sa il mai resuscitez un pic...
Pe mine chiar m-a surprins faptul ca de aproape sunt asa de frumosi si cu ochi verzi. Din departare se vad niste pasaroaie negre si... uratele, iar bunica ne speria ca sunt Muma apei ca sa nu ne bagam la Dunare nesupravegheati.




Acus, acus va mai arat ce-am mai vazut, ce-am mai facut...
Va pup!

12 comentarii:

  1. ca de obicei, pozele tale sunt nemaipomenite!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte bine ai facut.....foarte bine tea invatat sotul si tot asa so tii

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite cum te-ai ambiționat tu, te-ai întrecut pe tine însăți și ne-ai arătat niște poze de nota 20, în postarea asta cu început destul de trist, dar... cu final optimist. Cum să închizi, măi, blogul? (L-aș cita pe sosul tău, dar nu-mi permit 😀) Nu ți-ar fi ție bine,în primul rând, fără blog, dă-i în colo de critici literari!
    Eu am "lipsit" un an și cel mai mult regret ca s-au risipit toate întâmplările alea mărunte pe care le-aș fi putut povesti și de care m-aș fi putut bucura mai târziu recitindu-le. Sfatul meu, scrie pentru tine și ai tăi, ca toate pozele și poveștile sunt de fapt un jurnal al familiei și nu baga în seamă cârcotașii.
    Și Andrei are dreptate, grenaul e o culoare tare frumoasa și îl prinde tare bine.
    Va îmbrățișez, familie frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ti-oi permite tu sa il citezi, dar chiar asa am fost. A mai fost aceeasi situatie, cu acelasi "critic literar", care imi scrisese ca reusesc eu sa pacalesc cititoarele, dar realitatea este foooarte diferita. Tot asa ca un balon ma dezumflasem, dar coincidenta facu fix atunci sa veniti voi in vizita. Mama, ce emotii! A mai coincis vizita voastra si cu o perioada mai aglomerata, cu noi obositi si atat ma rugam sa nu fii dezamagita fiindca intr-un fel ma vedeai pe blog, iar in realitate...io stiu? Dar m-ai linistit :D
      Ai lipsit, iar eu am asteptat rabdatoare revenirea mea caci eram sigura ca nu te poti tine departe de blog pentru totdeauna. Ar fi fost mare pacat fiindca scrii tare fain.
      Blogul de fapt asa l-am si pornit: ca un jurnal mai mult pentru Andrei. Nici nu stiam ce inseamna blogeritul si nici nu ma asteptam ca la un moment dat sa mai si citeasca cineva ce scriu. :))
      Si noi va imbratisam mult si cu drag!

      Ștergere
  4. Mi-amintesc că eram amândouă intimidate când am venit în vizită, hihihi...
    Frustrați sunt pe toate drumurile. Păcat că nu-și văd de câlții lor și aruncă venin peste lucrurile frumoase care pentru unii înseamnă mult. Eh, ce nu te omoară te întărește 😀

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Da? Credeam ca numai eu.
      Ei! Doamnele de care vorbesc eu sunt in capitolul orice ai face, oricat te-ai stradui, tot cum vor ele te vad.

      Ștergere
  5. Sincer, eu nu prea am inteles treaba cu clubul, dar poate ca nici nu mai e de actualitate, deci sa lasam. De critici sa te bucuri, inseamna ca starnesti interes.
    Pe mine m-ai bucurat maxim cu cormoranii si cu culoarea ochilor lor, mi se pare fascinanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este cineva care ia majoritatea lucrurilor de pe blog la modul personal, se simte ofensata si discuta aceste lucruri cu persoanele din jurul ei. Ba mai mult, cand nu e ea pe faza, este anuntata cand mai scriu ceva ce pare a fi ceva la adresa ei ca de exemplu faptul ca nu a fost mentionata printre persoanele despre care eu am spus ca m-am gandit de Paste. Prostii... care ma scot un pic din sarite...
      Nu-i asa ca e deosebita? Pe mine m-au mirat foarte tare culoarea si detaliile penajului.

      Ștergere
  6. Imi place cum creste Andrei :)
    Ma bucur (si sunt invidioasa in acelasi timp) ca ai un loc unde sa mergi sa te destinzi.
    Ma bucur ca il imparti cu noi.
    Daca cineva crede ca un blog este un raport despre viata cuiva .... duce lipsa de imaginatie: fa-i cadou un roman clasic - Contele de Monte Cristo, Poveste despre doua orase, Anna Karenina, Fratii Karamazov, O mie de ani de singuratate, Dragoste in vremea holerei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Nu citeste si am sesizat un usor dispret fata de cei care o fac.
      Nu e bai... A fost o reactie pe moment ca deja ma obisnuiesc si chiar nu imi mai pasa atat de mult.Oi fi imbatranit si sunt mai inteleapta. :)) Cand eram mai necoapta sufeream mai mult.

      Ștergere