duminică, 9 iunie 2019

Am promis...

... ca va iau cu mine in calatorie, in noua aventura a familiei noastre. Consider ca aceasta a inceput inca din momentul in care am luat decizia sa plecam si am inceput planificarea pentru marea schimbare.

Nici nu imi vine sa cred cat de incantata sunt de toate acestea si cat de nerabdatoare am devenit. Nu plecam inca fiindca eu fac un curs de contabilitate, care se va termina la finalul lunii iulie si apoi... decolam. Intre timp, desi mai e destula vreme, am inceput sa impachetez, sa trasez in minte unde pun fiecare lucru, cum le aranjez, ce iau, ce nu iau. M-am interesat de scoala lui Andrei, de profesori pentru meditatii, de locuri in apropiere unde ar putea sa faca un sport, mi-am descarcat aplicatia care ma ajuta cu transportul in comun si trag cu ochiul si dupa joburi. Sunt un om destul de organizat si chiar daca mereu spun ca nu mai planific nimic pentru ca nu imi ies lucrurile cum imi doresc, nu pot lasa totul in voia sortii.

Andrei mai are o saptamana de scoala si mai profita de timpul putin pe care il mai petrece aici aducandu-mi tot felul de lighioane. E foarte dezamagit ca apa este foarte mare, murdara si din aceasta cauza nu poate face baie. Am lucrat si lucram in continuare teste initiale la matematica si romana ca sa nu isi piarda antrenamentul. M-am uitat si am cautat informatii despre scoala in care va invata. Ne place si cel mai important este ca lui ii place. Il admir foarte tare fiindca e foarte increzator si incantat de faptul ca va merge la o scoala atat de mare, cu foarte multi elevi, cu laboratoare, sali de clasa foarte faine si dotate, profesori multi. Imi da si mie foarte mult curaj aceasta atitudie pe care o are.  Eu nu eram asa de increzatoare ca el. Imi era frica de orice. Cand i-am zis ca la gimnaziu sunt 410 elevi el imediat s-a gandit ca isi va face o gramada de prieteni. Eu in mintea mea vedeam 410 potentiali copii rauaciosi. Doamne! Ce ma bucur ca nu gandeste ca mine!!!

Imi place foarte mult cursul pe care il fac. Trei zile pe saptamana ma duc in oras si nu vreau sa lipsesc nici o ora. Sunt foarte silitoare si imi doresc sa invat cat mai mult, caci altfel nu as avea curaj sa aplic pentru un job in domeniu. Oricum eu cand ma apuc de un lucru serios dau tot ce am mai bun. O singura data m-am dus la un examen nepregatita, fiind la acel moment constransa de situatie (am fost anuntata tarziu si era ceva de genul "du-te ca oricum il iei si nu ai concurenta"). A fost oribil. Mi-a fost o rusine de imi venea sa ma bag intr-o gaura si sa nu mai ies de acolo chiar daca am reusit sa ma exprim coerent, sa stiu cateva subiecte si sa nu fiu total pe langa. Am jurat ca in viata mea nu voi mai face acest lucru, adica sa merg la un concurs, examen, interviu pentru job constienta ca nu sunt pregatita deloc si totusi sa ma duc. Una este sa inveti, sa te pregatesti si totusi sa nu iei nota mare si alta e sa mergi total nepregatit, constient de asta. De aceea ma straduiesc atat de mult acum si nu ma limitez doar la a lua o diploma. Este cert ca mai mult voi invata la locul de munca, practic insa voi avea alt avant stiind ca nu sunt picata ca din cer.

Intre timp pe acasa incerc sa mentin rutina (curat, paine, mancare),strang si iar strang ce vom lua cu noi, m-am reapucat de mers cu bicicleta. Mi-am iesit total din forma; nu ma simt bine nici ca aspect si nici din punct de vedere al sanatatii asa ca am hotarat sa fac ceva. Mi-am dat termen pana la inceputul lui august sa imi revin. :) 

Pe scurt... cam asa se prezinta treburile pe aici, in familia soriceasca. :))
Multumim pentru mesaje, pentru incurajari, pentru vibeul pozitiv pe care ni-l transmiteti!









Dupa o ora de pedalat :))
Apa noastra de la robinet... Cum sa spal eu haine cu asa ceva?








11 comentarii:

  1. Pisicutele si catei merg si ei la oras to voi? :-)

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  2. Pisicuțele și cateii merg la oraș cu voi? 🤔 😋

    RăspundețiȘtergere
  3. E imposibil sa ducem trei pisici si doi caini mari in apartament, insa le-am gasit stapani. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de mult ma bucur pentru voi,Catrinel!Sa va ajute Dumnezeu in tot ceea ce vreti sa faceti.

    RăspundețiȘtergere
  5. curaj! O sa fie bine!
    O zic, ca mie imi plac mutarile si schimbarile :), ma reconstruiesc, descopun si recompun prin fiecare decizie si lucru trecut in mana (si decis ca e momentul sa las din trecut in trecut).

    Si felicitari pt curs, spor la invatat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Biiine...recunosc. Si mie imi plac, desi sunt speriata ca de bombe. Imi dau ocazia schimbarile mari, noile inceputuri sa ma...reinventez ca sa zic asa.
      Multumesc! Imi place cursul.

      Ștergere
  6. Spor la mutat!
    Oferă-ți mai multă blândețe ție și nu renunța la sport chiar dacă (sau mai ales) când nu ai chef de el!

    RăspundețiȘtergere